Ceasul Solului
Un furt îndrăzneț a tulburat liniștea curții, iar liniștea nu se mai întoarce până nu iese adevărul la lumină. Făptașul a lucrat curat, dar nu fără martori — iar martorii, iată, au început să vorbească. Mărturiile aduc mereu aceleași nume: Grădinarul Pantelimon, Vameșul Costache, Logofătul Veniamin și Părintele Nicodim. Ceasurile aflate în discuție: „în zori”, „după utrenie”, „la prânz” și „în amurg”. Aici nu ajunge ochiul ager — trebuie răbdare de arhivar: potrivește tot, apoi rostește verdictul.
Suspecți
Îngrijește trandafirii reginei și straturile de mătrăgună ale nimănui. A doua grădină e mai căutată.
1,73 m
dreptaci
ochi verzi
păr cărunt
Balanța lui cântărește marfa; ochiul lui, negustorul. Amândouă se pot „unge” la nevoie.
1,80 m
dreptaci
ochi negri
păr sur
Prin mâna lui trec toate hrisoavele regatului. O virgulă mutată de el a pornit cândva un război.
1,64 m
stângaci
ochi cenușii
chel
Ascultă spovedaniile întregii curți. Uitarea, spune el, e un dar de la Domnul — pe care îl vinde scump.
1,72 m
dreptaci
ochi albaștri
păr cărunt
Locații
beciul vămii
Lăzi sigilate, condici groase și un aer care miroase a marfă nedeclarată.
temnița veche
Celule părăsite de când s-a zidit temnița nouă. „Părăsite” e un fel de a spune.
grajdul mare
Miroase a fân și a plecări grăbite. Caii nu depun mărturie.
zidul de miazănoapte
Porțiunea de zid pe care rondul o ocolește când bate vântul. Toată lumea știe asta.
Obiecte
cheia de bronz
Grea, veche, cu zimți tociți. Nimeni nu mai știe ce ușă deschide — sau așa se spune.
cornul heraldului
Sună adunarea, alarma sau retragerea. Cine îl are poate porni o panică întreagă cu o singură suflare.
arbaleta de vânătoare
Ușoară, precisă, cu pat de nuc. Din tolbă lipsește exact o săgeată.
cufărul ferecat
Trei lacăte, două rânduri de chingi. Zgârieturi proaspete în jurul balamalelor, nu al lacătelor.
Momente
în zori
Când cetatea abia se trezește și străjile încă moțăie.
după utrenie
Ceasul de după slujba dimineții, când mănăstirea se golește.
la prânz
Miezul zilei, cu forfotă în piețe și tăceri în alcovuri.
în amurg
Când umbrele se lungesc, iar felinarele încă nu s-au aprins.
Deschide Grila (jos) ca să rezolvi cazul, cu Mărturiile la îndemână.
Atinge o celulă: gol → ✗ (exclus) → ✓ (sigur) → gol. Fiecare pereche de categorii se întâlnește o singură dată.
| SUSPECȚI | LOCAȚII | OBIECTE | |||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
| MOMENTE | |
||||||||||||
|
|||||||||||||
|
|||||||||||||
|
|||||||||||||
| OBIECTE | |
||||||||||||
|
|||||||||||||
|
|||||||||||||
|
|||||||||||||
| LOCAȚII | |
||||||||||||
|
|||||||||||||
|
|||||||||||||
|
|||||||||||||
Verdict
Vinovatul minte întotdeauna; toți ceilalți spun adevărul.
- În fața anchetatorului, Grădinarul Pantelimon repetă apăsat: „M-am folosit de arbaleta de vânătoare”.
- În condica Cancelariei stă scris negru pe alb: temnița veche și cornul heraldului se potrivesc.
- Cronicarul notează sec: grajdul mare se potrivește cu ceasul acela: la prânz, orice s-ar spune la curte.
- În condica porții, Vameșul Costache stă mai sus, Logofătul Veniamin mai jos.
- Straja de la poartă jură: temnița veche se potrivește cu ceasul acela: după utrenie.
- Vameșul Costache declară sub jurământ: „Mă aflam acolo la prânz”.
- În fața anchetatorului, Părintele Nicodim repetă apăsat: „M-am folosit de cornul heraldului”.
- Straja de la poartă jură: beciul vămii și cheia de bronz se potrivesc.
- Cronicarul notează sec: Grădinarul Pantelimon a fost la zidul de miazănoapte, orice s-ar spune la curte.
- Straja de la poartă jură: cel mai înalt suspect s-a folosit de cufărul ferecat.