Vălul Cancelariei
În Regatul Coroanei nu se vorbește azi decât despre un singur lucru: un furt cutezător, petrecut aproape sub ochii curții. Cancelaria a pus deoparte toate celelalte dosare: până nu se întoarce ce s-a luat, nimeni nu doarme liniștit. Sub bănuială au ajuns Banul Radu cel Tăcut, Pârcălabul Ursu, Cronicarul Teofil, Paharnicul Grigore și Vânătorul Codrin — și, până la proba limpede, niciunul dintre aceste nume nu iese din odaie. Locurile pomenite în mărturii — grădina reginei, foișorul de vânătoare, pivnița castelului, sala tronului și scriptoriul — își așteaptă fiecare cercetarea. Ițele sunt încurcate cu bună știință: cercetează, cântărește fiecare vorbă și rostește verdictul abia când grila nu mai lasă loc de îndoială.
Suspecți
N-a rostit o vorbă de prisos în viața lui. Din păcate, nici una de folos anchetatorilor.
1,81 m
dreptaci
ochi cenușii
păr sur
Ține temnița cetății și socoteala celor care ies altfel decât au intrat.
1,90 m
dreptaci
ochi negri
păr negru
Scrie istoria regatului așa cum i se poruncește. Ciornele nepoftite le păstrează însă pe toate.
1,69 m
stângaci
ochi căprui
păr cărunt
Gustă vinul regelui înaintea oricui. Meserie cu viitor scurt, spune el, dar cu trecut bogat.
1,70 m
dreptaci
ochi căprui
păr castaniu
Cunoaște pădurea regală mai bine decât potecile castelului. Urmele, spune el, nu mint niciodată — oamenii, da.
1,87 m
dreptaci
ochi verzi
păr negru
Locații
Trandafiri tunși la linie și alei pe care nu ai voie decât cu invitație. Noaptea, gardul viu are urechi.
Cabana regală din inima pădurii. Departe de ochii curții — adică exact ce trebuie unora.
Butoaie cât carul și unghere unde felinarul nu ajunge niciodată.
Aur, purpură și cel mai supravegheat loc din regat. Teoretic.
Pupitre înclinate, cerneală și tăcere de lucru. Aici o pană scârțâie mai tare decât o conștiință.
Obiecte
Blazonul e pilit aproape complet. Aproape.
Grea, veche, cu zimți tociți. Nimeni nu mai știe ce ușă deschide — sau așa se spune.
Ferecătura e meșteșug vechi; cuiele care o țin sunt bătute săptămâna asta.
Blană albă cu cozi negre — doar familia regală are voie s-o poarte. Are o ruptură la tiv.
Trei lacăte, două rânduri de chingi. Zgârieturi proaspete în jurul balamalelor, nu al lacătelor.
Motive
răzbunarea
O datorie de sânge pe care numai fapta o mai șterge.
moștenirea
O avere așteptată, pe care numai o moarte o desparte de mână.
ambiția
Setea de a urca, chiar peste trupuri, spre o treaptă mai înaltă.
frica de deconspirare
Groaza de a fi dat în vileag, care împinge la orice.
datoria de onoare
O făgăduială care cântărește mai greu decât viața.
Momente
Când cetatea abia se trezește și străjile încă moțăie.
Ceasul de după slujba dimineții, când mănăstirea se golește.
Miezul zilei, cu forfotă în piețe și tăceri în alcovuri.
Când umbrele se lungesc, iar felinarele încă nu s-au aprins.
La slujba de seară, când clopotele acoperă orice pas.
Deschide Grila (jos) ca să rezolvi cazul, cu Mărturiile la îndemână.
Atinge o celulă: gol → ✗ (exclus) → ✓ (sigur) → gol. Fiecare pereche de categorii se întâlnește o singură dată.
| SUSPECȚI | LOCAȚII | OBIECTE | MOTIVE | ||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||||||||||||||||
| MOMENTE | |||||||||||||||||||||
| MOTIVE | ![]() |
||||||||||||||||||||
![]() |
|||||||||||||||||||||
![]() |
|||||||||||||||||||||
![]() |
|||||||||||||||||||||
![]() |
|||||||||||||||||||||
| OBIECTE | |||||||||||||||||||||
| LOCAȚII | |||||||||||||||||||||
Verdict
Vinovatul minte întotdeauna; toți ceilalți spun adevărul.
- Urmele lăsate la fața locului arată limpede: făptașul a fost în locul unde gardul viu are urechi.
- Un martor cu obraz cinstit a văzut limpede: foișorul de vânătoare și răzbunarea se potrivesc.
- Urmele din colb nu mint: mantia de hermină se potrivește cu ceasul acela: la vecernie.
- În condica Cancelariei stă scris negru pe alb: Banul Radu cel Tăcut avea drept mobil ambiția.
- Logofătul a dedus la rece: dacă Paharnicul Grigore s-a aflat acolo în zori, atunci Cronicarul Teofil a fost în locul ferit de ochii curții.
- Straja de la poartă jură: cheia de bronz se potrivește cu ceasul acela: în amurg.
- În condica Cancelariei stă scris negru pe alb: scriptoriul și frica de deconspirare se potrivesc.
- Registrul vămii e limpede: scriptoriul nu se potrivește cu ceasul acela: în zori.
- La Cancelarie, Cronicarul Teofil susține: „M-am folosit de mantia de hermină”.
- În fața anchetatorului, Vânătorul Codrin repetă apăsat: „Aveam drept mobil datoria de onoare”.
- Toate iscoadele raportează același lucru despre vinovat: făptașul s-a folosit de inelul cu blazon.
- În fața anchetatorului, Banul Radu cel Tăcut repetă apăsat: „Mă aflam acolo la vecernie”.
- Câinii de vânătoare n-au adulmecat nicio urmă: Pârcălabul Ursu nu era de față după utrenie.
- Câinii de vânătoare n-au adulmecat nicio urmă: pivnița castelului și icoana ferecată în argint nu se potrivesc.
- Cronicarul notează sec: suspectul cu ochii cenușii s-a aflat acolo la prânz, orice s-ar spune la curte.
- După rânduiala ceasurilor, întâi vine suspectul cu părul castaniu, apoi cel mai înalt suspect.
- Straja de la poartă jură: sala tronului și datoria de onoare se potrivesc.
- Clopotarul ține minte bine: suspectul cu părul castaniu a fost mai devreme decât Vânătorul Codrin.