Uneltirea Turnirului
În Regatul Coroanei umblă vorba că zidurile au urechi — iar de data aceasta vorba s-a adeverit. Ce s-a scurs până acum e greu de cântărit; ce s-ar mai putea scurge, de necântărit. Sub bănuială au ajuns Doftoroaia Safta, Bufonul Țintar, Pivnicerul Toma, Căpitanul Vlaicu și Jupâneasa Ilinca — și, până la proba limpede, niciunul dintre aceste nume nu iese din odaie. Zvonurile plimbă fapta prin toate ungherele: temnița veche, capela veche, beciul vămii, biblioteca mănăstirii și debarcaderul. Aici nu ajunge ochiul ager — trebuie răbdare de arhivar: potrivește tot, apoi rostește verdictul.
Suspecți
Culege ierburi la ceasuri la care oamenii cinstiți dorm. Ierburile, zice ea, atunci vorbesc.
1,58 m
dreptaci
ochi verzi
păr cărunt
Singurul om din regat care poate spune adevărul regelui — cu condiția să-l facă să sune a glumă.
1,56 m
dreptaci
ochi verzi
păr roșcat
Are cheile tuturor beciurilor castelului. Susține că vinul dispare singur, prin „îngerească evaporare”.
1,73 m
stângaci
ochi căprui
păr roșcat
Păzește porțile cetății de douăzeci de ani. Cine intră și cine iese — el hotărăște ce se scrie în condică.
1,84 m
dreptaci
ochi căprui
păr șaten
Cântărește făina la gram și oamenii dintr-o privire. Nimeni nu-i rămâne dator de două ori.
1,62 m
dreptaci
ochi căprui
păr castaniu
Locații
Celule părăsite de când s-a zidit temnița nouă. „Părăsite” e un fel de a spune.
Lumânări, tămâie și o liniște în care orice pas răsună ca o mărturisire.
Lăzi sigilate, condici groase și un aer care miroase a marfă nedeclarată.
Mii de tomuri legate în piele. Unele lanțuri de la rafturi au fost tăiate de curând.
Bărci legate, funii ude și mărfuri care sosesc de preferință pe ceață.
Obiecte
Sticla plesnită, fitilul ars până la capăt. Cineva a avut nevoie de lumină multă, repede.
Blazonul e pilit aproape complet. Aproape.
Cheamă maicile la rugăciune. În noaptea cu pricina, spun toate, a sunat o singură dată — în plus.
Cine îl ține în mână poate pecetlui orice poruncă. De aceea nu ar trebui să umble prin regat.
Ușoară, precisă, cu pat de nuc. Din tolbă lipsește exact o săgeată.
Motive
ambiția
Setea de a urca, chiar peste trupuri, spre o treaptă mai înaltă.
răzbunarea
O datorie de sânge pe care numai fapta o mai șterge.
șantajul
Un secret ținut ca funia la gât, strâns exact cât trebuie.
datoria de onoare
O făgăduială care cântărește mai greu decât viața.
frica de deconspirare
Groaza de a fi dat în vileag, care împinge la orice.
Deschide Grila (jos) ca să rezolvi cazul, cu Mărturiile la îndemână.
Atinge o celulă: gol → ✗ (exclus) → ✓ (sigur) → gol. Fiecare pereche de categorii se întâlnește o singură dată.
| SUSPECȚI | LOCAȚII | OBIECTE | ||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| MOTIVE | ![]() |
|||||||||||||||
![]() |
||||||||||||||||
![]() |
||||||||||||||||
![]() |
||||||||||||||||
![]() |
||||||||||||||||
| OBIECTE | ||||||||||||||||
| LOCAȚII | ||||||||||||||||
Verdict
Vinovatul minte întotdeauna; toți ceilalți spun adevărul.
- Un bilet nesemnat, strecurat pe sub ușă: „făptașul avea drept mobil șantajul”.
- Straja de la poartă jură: suspectul cu părul cărunt avea drept mobil răzbunarea.
- Straja de la poartă jură: suspectul cu părul castaniu avea drept mobil frica de deconspirare.
- Cancelaria a verificat de două ori: biblioteca mănăstirii și arbaleta de vânătoare nu se potrivesc.
- O slujnică a șoptit la spovedanie: Jupâneasa Ilinca a fost la capela veche.
- Cancelaria a verificat de două ori: Pivnicerul Toma n-avea drept mobil ambiția.
- Straja de la poartă jură: beciul vămii și inelul cu blazon se potrivesc.
- În condica Cancelariei stă scris negru pe alb: biblioteca mănăstirii și răzbunarea se potrivesc.
- Un martor cu obraz cinstit a văzut limpede: Pivnicerul Toma s-a folosit de clopoțelul stareței.
- Urmele din colb nu mint: cel mai scund suspect s-a folosit de sigiliul regal.
- Urmele din colb nu mint: suspectul stângaci a fost în locul unde mărfurile sosesc pe ceață.
- În fața anchetatorului, Căpitanul Vlaicu repetă apăsat: „Aveam drept mobil răzbunarea”.