Uneltirea Praznicului
O pecete care nu minte niciodată a fost pusă, de data aceasta, în slujba unei minciuni. Până se află mâna care a apăsat sigiliul, fiecare poruncă scrisă e pusă la îndoială. Mărturiile aduc mereu aceleași nume: Heraldul Petru, Călăul Onufrie, Cronicarul Teofil și Meșterul Gavril Potcovarul. Locurile pomenite în mărturii — foișorul de vânătoare, fierăria breslei, pivnița castelului și beciul vămii — își așteaptă fiecare cercetarea. Cercetează mărturiile pe îndelete, potrivește-le în grilă și rostește verdictul fără grabă.
Din arhiva Cancelariei
Un praznic e prilejul cel mai potrivit pentru un act fals: toată lumea semnează ceva, nimeni nu citește nimic, iar a doua zi nu-și mai amintește nimeni cine a ținut pana.
Cei patru suspecți sunt, în felul lor, meșteri. Heraldul Petru lucrează cu vorba rostită. Cronicarul Teofil, cu vorba scrisă. Meșterul Gavril Potcovarul, cu fierul. Iar Călăul Onufrie — cu ce rămâne după ce s-au terminat toate celelalte meserii. Patru mâini deprinse, dintre care una a lucrat în noaptea aceea la altceva decât la meseria ei.
Locurile coboară treptat sub pământ: foișorul de vânătoare, fierăria breslei, pivnița castelului și beciul vămii. Printre obiecte, o scrisoare cifrată și o sticluță de mătrăgună stau lângă un clopoțel de stareță și un potir de episcop.
Nivelul II. Când o mărturie se bate cap în cap cu o constatare, constatarea câștigă întotdeauna — fiindcă mărturia poate fi tocmai minciuna căutată, pe când o constatare a Cancelariei nu minte niciodată. E prima deprindere pe care ți-o cere arhiva și, de departe, cea mai folositoare.
Suspecți
Vestește voința coroanei în toate colțurile regatului. Uneori o vestește înainte s-o afle coroana.
1,82 m
dreptaci
ochi albaștri
păr blond
Om tăcut, cu meserie zgomotoasă. Ține un caiet cu ultimele cuvinte ale fiecărui osândit.
1,92 m
dreptaci
ochi negri
chel
Scrie istoria regatului așa cum i se poruncește. Ciornele nepoftite le păstrează însă pe toate.
1,69 m
stângaci
ochi căprui
păr cărunt
Brațe cât buștenii și o fierărie unde se sting toate zgomotele. Unele lucruri se bat mai bine la cald.
1,88 m
dreptaci
ochi negri
păr negru
Locații
Cabana regală din inima pădurii. Departe de ochii curții — adică exact ce trebuie unora.
Nicovale, clești și un foc care nu se stinge niciodată. Aici dispar multe lucruri mici de metal.
Butoaie cât carul și unghere unde felinarul nu ajunge niciodată.
Lăzi sigilate, condici groase și un aer care miroase a marfă nedeclarată.
Obiecte
Rânduri ordonate de semne fără noimă. Cerneala e scumpă, hârtia și mai scumpă, expeditorul — necunoscut.
Flacon mic, dop de ceară, etichetă scrisă cu grijă. Golit pe trei sferturi.
Cheamă maicile la rugăciune. În noaptea cu pricina, spun toate, a sunat o singură dată — în plus.
Aur bătut cu pietre albastre. Sfințit de trei ori, furat de două.
Momente
Când cetatea abia se trezește și străjile încă moțăie.
Ceasul de după slujba dimineții, când mănăstirea se golește.
Miezul zilei, cu forfotă în piețe și tăceri în alcovuri.
Când umbrele se lungesc, iar felinarele încă nu s-au aprins.
Deschide Grila (jos) ca să rezolvi cazul, cu Mărturiile la îndemână.
Atinge o celulă: gol → ✗ (exclus) → ✓ (sigur) → gol. Fiecare pereche de categorii se întâlnește o singură dată.
| SUSPECȚI | LOCAȚII | OBIECTE | |||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| MOMENTE | |||||||||||||
| OBIECTE | |||||||||||||
| LOCAȚII | |||||||||||||
Verdict
Vinovatul minte întotdeauna; toți ceilalți spun adevărul.
- Registrul vămii e limpede: Heraldul Petru n-a pus piciorul în locul unde felinarul nu ajunge niciodată.
- În condica Cancelariei stă scris negru pe alb: fierăria breslei și scrisoarea cifrată se potrivesc.
- După rânduiala ceasurilor, întâi vine suspectul cu părul negru, apoi Călăul Onufrie.
- Cronicarul notează sec: beciul vămii și potirul episcopului se potrivesc, orice s-ar spune la curte.
- Un martor cu obraz cinstit a văzut limpede: pivnița castelului se potrivește cu ceasul acela: după utrenie.
- Urmele din colb nu mint: suspectul stângaci s-a folosit de potirul episcopului.
- În condica Cancelariei stă scris negru pe alb: beciul vămii se potrivește cu ceasul acela: la prânz.
- Despre făptaș, Cancelaria știe un singur lucru sigur: făptașul s-a aflat acolo după utrenie.
- Un bilet nesemnat, strecurat pe sub ușă: „făptașul s-a folosit de clopoțelul stareței”.
- Straja de la poartă jură: Călăul Onufrie s-a folosit de scrisoarea cifrată.