Enigmerra
EN Intră în cont

Cronica dezlegării: Umbra Praznicului

Otrăvire Nivelul IV

Pocalul a fost golit, făptașul a fost numit, iar cronica aceasta păstrează raționamentul care i-a stat împotrivă.

Cum a ajuns dosarul la Cancelarie

Un pocal răsturnat, o față pălind, șoapte care se sting — așa a început, în Regatul Coroanei, dosarul de față. Doza a fost măsurată cu grijă — îndeajuns cât să nu pară întâmplare, prea puțin cât să scape nepedepsită. Mărturiile aduc mereu aceleași nume: Ducesa Amara de Corvin, Vraciul Damaschin, Cărturarul Elisei, Postelnicul Iorgu și Arcașul Mihu. Locurile pomenite în mărturii — capela veche, cripta catedralei, zidul de miazănoapte, grajdul mare și biblioteca mănăstirii — își așteaptă fiecare cercetarea. Aici nu ajunge ochiul ager — trebuie răbdare de arhivar: potrivește tot, apoi rostește verdictul.

Numele intrate în dosar au fost Ducesa Amara de Corvin, Vraciul Damaschin, Cărturarul Elisei, Postelnicul Iorgu și Arcașul Mihu. Ancheta le-a privit pe toate cu aceeași răceală, cum se cuvine.

Suspecții

Locații

Obiecte

Motive

Momente

Filele dosarului

Lista de mai jos e completă și strânsă la os. Cancelaria nu ține în dosar rânduri fără folos: fiecare taie ceva ce niciun altul nu taie.

  1. Cronicarul notează sec: Arcașul Mihu a fost în locul cu mii de tomuri legate în piele, orice s-ar spune la curte.
  2. Un martor cu obraz cinstit a văzut limpede: șantajul se potrivește cu ceasul acela: după utrenie.
  3. Straja de noapte a văzut întâi pe Postelnicul Iorgu, abia apoi pe suspectul cu părul sur.
  4. Orice ar bârfi târgul: Cărturarul Elisei n-a pus piciorul în grajdul mare.
  5. Urmele din colb nu mint: biblioteca mănăstirii și butoiașul de vin se potrivesc.
  6. O slujnică a șoptit la spovedanie: cripta catedralei și cartea de socoteli se potrivesc.
  7. Doi martori, pe blazonul lor: Cărturarul Elisei nu era de față în zori.
  8. Vraciul o spune cu degetul ridicat: dacă Postelnicul Iorgu a fost în locul care miroase a fân, atunci Arcașul Mihu avea drept mobil moștenirea.
  9. Straja de la poartă jură: Cărturarul Elisei avea drept mobil răzbunarea.
  10. În condica Cancelariei stă scris negru pe alb: arbaleta de vânătoare și lăcomia se potrivesc.
  11. Cronicarul notează sec: zidul de miazănoapte se potrivește cu ceasul acela: la vecernie, orice s-ar spune la curte.
  12. Urmele din colb nu mint: cornul heraldului se potrivește cu ceasul acela: după utrenie.
  13. Toate iscoadele raportează același lucru despre vinovat: făptașul a fost la zidul de miazănoapte.
  14. O slujnică a șoptit la spovedanie: cripta catedralei se potrivește cu ceasul acela: în zori.
  15. Clopotarul ține minte bine: Ducesa Amara de Corvin a fost mai devreme decât cel mai înalt suspect.
  16. O slujnică a șoptit la spovedanie: cufărul ferecat se potrivește cu ceasul acela: în amurg.
Citește dezlegarea, pas cu pas — deschide numai dacă ai încercat deja dosarul

Drumul până la verdict

Nu s-a pornit de la un vinovat căutat cu lumânarea, ci de la ce se putea dovedi. Restul a venit de la sine, prin tăieturi.

S-a consemnat, pentru cine va citi după noi: „Cronicarul notează sec: Arcașul Mihu a fost în locul cu mii de tomuri legate în piele, orice s-ar spune la curte”. O potrivire sigură intră astfel în grilă, iar rândul și coloana ei se golesc pe loc de orice altă variantă.

Registrul porții a păstrat, la rândul lui, o urmă: „Un martor cu obraz cinstit a văzut limpede: șantajul se potrivește cu ceasul acela: după utrenie”. O certitudine în plus înseamnă, în grila de deducție, un pumn întreg de imposibilități — și așa a fost și de data aceasta.

Din cercetarea locului a ieșit și aceasta: „Straja de noapte a văzut întâi pe Postelnicul Iorgu, abia apoi pe suspectul cu părul sur”. Constatarea a intrat la dosar și și-a făcut, tăcut, treaba în grilă.

De aici încolo lucrurile s-au precipitat. În câteva ceasuri au intrat la dosar: „Orice ar bârfi târgul: Cărturarul Elisei n-a pus piciorul în grajdul mare”; „Urmele din colb nu mint: biblioteca mănăstirii și butoiașul de vin se potrivesc”; „O slujnică a șoptit la spovedanie: cripta catedralei și cartea de socoteli se potrivesc”; „Doi martori, pe blazonul lor: Cărturarul Elisei nu era de față în zori”; „Vraciul o spune cu degetul ridicat: dacă Postelnicul Iorgu a fost în locul care miroase a fân, atunci Arcașul Mihu avea drept mobil moștenirea”; „Straja de la poartă jură: Cărturarul Elisei avea drept mobil răzbunarea”; „În condica Cancelariei stă scris negru pe alb: arbaleta de vânătoare și lăcomia se potrivesc”; „Cronicarul notează sec: zidul de miazănoapte se potrivește cu ceasul acela: la vecernie, orice s-ar spune la curte”; „Urmele din colb nu mint: cornul heraldului se potrivește cu ceasul acela: după utrenie”; „Toate iscoadele raportează același lucru despre vinovat: făptașul a fost la zidul de miazănoapte”; „O slujnică a șoptit la spovedanie: cripta catedralei se potrivește cu ceasul acela: în zori”. Puse cap la cap, au făcut ce nu putea face niciuna singură.

La dosar a fost cusută și fila aceasta: „Clopotarul ține minte bine: Ducesa Amara de Corvin a fost mai devreme decât cel mai înalt suspect”. Grila a mai pierdut din libertate, cum pierde un râu din albie când se apropie de mare.

A urmat o precizare care a îngustat cercul: „O slujnică a șoptit la spovedanie: cufărul ferecat se potrivește cu ceasul acela: în amurg”. De aici încolo căsuța aceea nu mai putea fi disputată, iar disputa s-a mutat cu un rând mai jos.

Verdictul Cancelariei

Pecetea a căzut pe un singur nume: Vraciul Damaschin. Rândul din grilă spune tot: Vraciul Damaschin a fost la zidul de miazănoapte, s-a folosit de arbaleta de vânătoare, avea drept mobil lăcomia și s-a aflat acolo la vecernie. Nivelul IV nu e o vorbă goală: fără metoda ipotezelor, grila aceasta nu se închidea.

Ce s-a ales de ceilalți

Restul suspecților și-au primit, tot de la grilă, dezlegarea: Ducesa Amara de Corvin a fost la cripta catedralei, s-a folosit de cartea de socoteli, avea drept mobil gelozia și s-a aflat acolo în zori; Cărturarul Elisei a fost la capela veche, s-a folosit de cufărul ferecat, avea drept mobil răzbunarea și s-a aflat acolo în amurg; Postelnicul Iorgu a fost la grajdul mare, s-a folosit de cornul heraldului, avea drept mobil șantajul și s-a aflat acolo după utrenie; Arcașul Mihu a fost la biblioteca mănăstirii, s-a folosit de butoiașul de vin, avea drept mobil moștenirea și s-a aflat acolo la prânz. Niciunul dintre rândurile de mai sus nu e de prisos — scoate-l și grila se deschide la loc.

Cronica se încheie aici. Adevărul n-a fost smuls cu forța, ci strâns răbdător, căsuță cu căsuță, până când minciuna n-a mai avut unde să se ascundă.

Joacă acest dosar Toate misterele

Cronica se scrie din logica dosarului, nu din amintiri. Unicitatea soluției a fost demonstrată de solver înainte ca dosarul să ajungă public. culisele Cancelariei.