Secretul Cancelariei
Nu o faptă, ci o urzeală întreagă a ieșit la iveală — pusă la cale cu răbdare, în taină. Coroana cere nu doar numele, ci și dovada: bănuiala fără temei e ea însăși o unealtă a urzelii. Pe lista Cancelariei stau Cronicarul Teofil, Neguțătorul Zaharia, Părintele Nicodim, Ducesa Amara de Corvin și Doamna Ruxandra; unul dintre aceste nume acoperă o minciună. Locurile pomenite în mărturii — temnița veche, pivnița castelului, beciul vămii, moara de pe râu și biblioteca mănăstirii — își așteaptă fiecare cercetarea. Ițele sunt încurcate cu bună știință: cercetează, cântărește fiecare vorbă și rostește verdictul abia când grila nu mai lasă loc de îndoială.
Suspecți
Scrie istoria regatului așa cum i se poruncește. Ciornele nepoftite le păstrează însă pe toate.
1,69 m
stângaci
ochi căprui
păr cărunt
Corăbiile lui aduc piper, șofran și vești pe care nimeni nu le-a cerut. Toate au același preț: pipărat.
1,74 m
dreptaci
ochi negri
păr negru
Ascultă spovedaniile întregii curți. Uitarea, spune el, e un dar de la Domnul — pe care îl vinde scump.
1,72 m
dreptaci
ochi albaștri
păr cărunt
Văduvă de trei ori, moștenitoare de fiecare dată. Zâmbetul ei a îngropat mai mulți nobili decât ciuma.
1,68 m
dreptaci
ochi negri
păr negru
Umbra reginei la orice ceas. Aude tot, vede tot și brodează tot ce află în modele numai de ea știute.
1,65 m
dreptaci
ochi albaștri
păr blond
Locații
Celule părăsite de când s-a zidit temnița nouă. „Părăsite” e un fel de a spune.
Butoaie cât carul și unghere unde felinarul nu ajunge niciodată.
Lăzi sigilate, condici groase și un aer care miroase a marfă nedeclarată.
Roata se învârte zi și noapte. Zgomotul ei acoperă orice discuție — de aceea unele se țin aici.
Mii de tomuri legate în piele. Unele lanțuri de la rafturi au fost tăiate de curând.
Obiecte
Sună adunarea, alarma sau retragerea. Cine îl are poate porni o panică întreagă cu o singură suflare.
Cheamă maicile la rugăciune. În noaptea cu pricina, spun toate, a sunat o singură dată — în plus.
Blană albă cu cozi negre — doar familia regală are voie s-o poarte. Are o ruptură la tiv.
Copia „de purtat” a coroanei adevărate. Cel puțin, asta era ideea.
Rânduri ordonate de semne fără noimă. Cerneala e scumpă, hârtia și mai scumpă, expeditorul — necunoscut.
Motive
datoria de onoare
O făgăduială care cântărește mai greu decât viața.
șantajul
Un secret ținut ca funia la gât, strâns exact cât trebuie.
frica de deconspirare
Groaza de a fi dat în vileag, care împinge la orice.
gelozia
Otrava care mistuie pe cel ce râvnește ce nu-i al lui.
răzbunarea
O datorie de sânge pe care numai fapta o mai șterge.
Deschide Grila (jos) ca să rezolvi cazul, cu Mărturiile la îndemână.
Atinge o celulă: gol → ✗ (exclus) → ✓ (sigur) → gol. Fiecare pereche de categorii se întâlnește o singură dată.
| SUSPECȚI | LOCAȚII | OBIECTE | ||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| MOTIVE | ![]() |
|||||||||||||||
![]() |
||||||||||||||||
![]() |
||||||||||||||||
![]() |
||||||||||||||||
![]() |
||||||||||||||||
| OBIECTE | ||||||||||||||||
| LOCAȚII | ||||||||||||||||
Verdict
Vinovatul minte întotdeauna; toți ceilalți spun adevărul.
- Părintele Nicodim ridică mâna dreaptă și spune: „M-am folosit de clopoțelul stareței”.
- Un martor cu obraz cinstit a văzut limpede: cel mai înalt suspect avea drept mobil datoria de onoare.
- Cronicarul notează sec: Părintele Nicodim a fost la beciul vămii, orice s-ar spune la curte.
- Doi martori, pe blazonul lor: suspectul cu ochii căprui n-avea drept mobil frica de deconspirare.
- Orice ar bârfi târgul: moara de pe râu și clopoțelul stareței nu se potrivesc.
- Urmele lăsate la fața locului arată limpede: făptașul s-a folosit de cornul heraldului.
- Cronicarul notează sec: biblioteca mănăstirii și mantia de hermină se potrivesc, orice s-ar spune la curte.
- Straja de la poartă jură: Doamna Ruxandra s-a folosit de mantia de hermină.
- Cronicarul notează sec: pivnița castelului și frica de deconspirare se potrivesc, orice s-ar spune la curte.
- În condica Cancelariei stă scris negru pe alb: clopoțelul stareței și șantajul se potrivesc.
- Straja de la poartă jură: Părintele Nicodim avea drept mobil răzbunarea.
- La Cancelarie, Neguțătorul Zaharia susține: „M-am folosit de scrisoarea cifrată”.