Pecetea Nopții
Scribii jură că nu l-au scris, sigiliul pare adevărat, și totuși decretul e fals de la primul rând. Până se află mâna care a apăsat sigiliul, fiecare poruncă scrisă e pusă la îndoială. Mărturiile aduc mereu aceleași nume: Vameșul Costache, Ducesa Amara de Corvin, Scutierul Luca, Părintele Nicodim și Postelnicul Iorgu. Mobiluri se găsesc din belșug — datoria de onoare, gelozia, ambiția, răzbunarea și șantajul — însă unul singur a împins mâna vinovată. Aici nu ajunge ochiul ager — trebuie răbdare de arhivar: potrivește tot, apoi rostește verdictul.
Suspecți
Balanța lui cântărește marfa; ochiul lui, negustorul. Amândouă se pot „unge” la nevoie.
1,80 m
dreptaci
ochi negri
păr sur
Văduvă de trei ori, moștenitoare de fiecare dată. Zâmbetul ei a îngropat mai mulți nobili decât ciuma.
1,68 m
dreptaci
ochi negri
păr negru
Lustruiește armura cavalerului și visează la propria spadă. Pentru un blazon ar face aproape orice.
1,72 m
dreptaci
ochi verzi
păr șaten
Ascultă spovedaniile întregii curți. Uitarea, spune el, e un dar de la Domnul — pe care îl vinde scump.
1,72 m
dreptaci
ochi albaștri
păr cărunt
Rânduiește audiențele regelui și, contra unei mici atenții, ordinea în care se uită cererile.
1,77 m
dreptaci
ochi cenușii
păr șaten
Locații
Lumânări, tămâie și o liniște în care orice pas răsună ca o mărturisire.
Trandafiri tunși la linie și alei pe care nu ai voie decât cu invitație. Noaptea, gardul viu are urechi.
Miroase a fân și a plecări grăbite. Caii nu depun mărturie.
Lăzi sigilate, condici groase și un aer care miroase a marfă nedeclarată.
Mii de tomuri legate în piele. Unele lanțuri de la rafturi au fost tăiate de curând.
Obiecte
Rânduri ordonate de semne fără noimă. Cerneala e scumpă, hârtia și mai scumpă, expeditorul — necunoscut.
Un act pe jumătate ars, cu o pată care ar putea fi vin. Sau nu.
Monede noi, netocite, dintr-o emisiune care n-a intrat încă în circulație. Interesant.
Talere de aramă, greutăți pecetluite. Una dintre greutăți sună a gol.
Trei lacăte, două rânduri de chingi. Zgârieturi proaspete în jurul balamalelor, nu al lacătelor.
Motive
datoria de onoare
O făgăduială care cântărește mai greu decât viața.
gelozia
Otrava care mistuie pe cel ce râvnește ce nu-i al lui.
ambiția
Setea de a urca, chiar peste trupuri, spre o treaptă mai înaltă.
răzbunarea
O datorie de sânge pe care numai fapta o mai șterge.
șantajul
Un secret ținut ca funia la gât, strâns exact cât trebuie.
Deschide Grila (jos) ca să rezolvi cazul, cu Mărturiile la îndemână.
Atinge o celulă: gol → ✗ (exclus) → ✓ (sigur) → gol. Fiecare pereche de categorii se întâlnește o singură dată.
| SUSPECȚI | LOCAȚII | OBIECTE | ||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| MOTIVE | ![]() |
|||||||||||||||
![]() |
||||||||||||||||
![]() |
||||||||||||||||
![]() |
||||||||||||||||
![]() |
||||||||||||||||
| OBIECTE | ||||||||||||||||
| LOCAȚII | ||||||||||||||||
Verdict
Vinovatul minte întotdeauna; toți ceilalți spun adevărul.
- Urmele din colb nu mint: pergamentul pătat și ambiția se potrivesc.
- Cancelaria a verificat de două ori: capela veche și datoria de onoare nu se potrivesc.
- În condica Cancelariei stă scris negru pe alb: cufărul ferecat și gelozia se potrivesc.
- La Cancelarie, Vameșul Costache susține: „Am fost în locul unde gardul viu are urechi”.
- O slujnică a șoptit la spovedanie: biblioteca mănăstirii și răzbunarea se potrivesc.
- În condica Cancelariei stă scris negru pe alb: suspectul cu ochii verzi s-a folosit de pergamentul pătat.
- O slujnică a șoptit la spovedanie: Scutierul Luca a fost la beciul vămii.
- Un martor cu obraz cinstit a văzut limpede: Părintele Nicodim s-a folosit de scrisoarea cifrată.
- Straja de la poartă jură: cel mai înalt suspect s-a folosit de punga cu galbeni.
- Un martor cu obraz cinstit a văzut limpede: capela veche și balanța vămii se potrivesc.
- Câinii de vânătoare n-au adulmecat nicio urmă: Ducesa Amara de Corvin n-avea drept mobil gelozia.
- Un bilet nesemnat, strecurat pe sub ușă: „făptașul avea drept mobil gelozia”.