Pecetea Hanului
O scrisoare cifrată, găsită unde nu-i era locul, a pus Cancelaria în gardă: cineva iscodește pentru altă coroană. Ce s-a scurs până acum e greu de cântărit; ce s-ar mai putea scurge, de necântărit. Pe lista Cancelariei stau Morărița Anica, Vraciul Damaschin, Cronicarul Teofil și Părintele Nicodim; unul dintre aceste nume acoperă o minciună. Pe masa anchetei stau, ca piesele unui joc, scrisoarea cifrată, spada ruginită, cheia de bronz și pumnalul cu rubin. Ițele sunt încurcate cu bună știință: cercetează, cântărește fiecare vorbă și rostește verdictul abia când grila nu mai lasă loc de îndoială.
Suspecți
Moara ei macină grâne ziua și zvonuri noaptea. Făina iese albă; zvonurile, mereu negre.
1,63 m
dreptaci
ochi căprui
păr blond
Cunoaște leacul oricărei boli și doza la care leacul devine altceva. Jură că n-a greșit niciodată dozajul.
1,71 m
stângaci
ochi verzi
păr sur
Scrie istoria regatului așa cum i se poruncește. Ciornele nepoftite le păstrează însă pe toate.
1,69 m
stângaci
ochi căprui
păr cărunt
Ascultă spovedaniile întregii curți. Uitarea, spune el, e un dar de la Domnul — pe care îl vinde scump.
1,72 m
dreptaci
ochi albaștri
păr cărunt
Locații
Bărci legate, funii ude și mărfuri care sosesc de preferință pe ceață.
Porțiunea de zid pe care rondul o ocolește când bate vântul. Toată lumea știe asta.
Cel mai înalt punct al cetății. De aici se vede tot — și de jos se vede cine urcă.
Trandafiri tunși la linie și alei pe care nu ai voie decât cu invitație. Noaptea, gardul viu are urechi.
Obiecte
Rânduri ordonate de semne fără noimă. Cerneala e scumpă, hârtia și mai scumpă, expeditorul — necunoscut.
O armă bătrână, uitată în panoplie. Rugina de pe lamă e mai nouă decât pare.
Grea, veche, cu zimți tociți. Nimeni nu mai știe ce ușă deschide — sau așa se spune.
Lamă scurtă, mâner cu o piatră roșie ca o picătură înghețată. A fost recent ascuțit.
Momente
Când cetatea abia se trezește și străjile încă moțăie.
Ceasul de după slujba dimineții, când mănăstirea se golește.
Miezul zilei, cu forfotă în piețe și tăceri în alcovuri.
Când umbrele se lungesc, iar felinarele încă nu s-au aprins.
Deschide Grila (jos) ca să rezolvi cazul, cu Mărturiile la îndemână.
Atinge o celulă: gol → ✗ (exclus) → ✓ (sigur) → gol. Fiecare pereche de categorii se întâlnește o singură dată.
| SUSPECȚI | LOCAȚII | OBIECTE | |||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| MOMENTE | |||||||||||||
| OBIECTE | |||||||||||||
| LOCAȚII | |||||||||||||
Verdict
Vinovatul minte întotdeauna; toți ceilalți spun adevărul.
- O slujnică a șoptit la spovedanie: pumnalul cu rubin se potrivește cu ceasul acela: în amurg.
- În condica porții, Cronicarul Teofil stă mai sus, Vraciul Damaschin mai jos.
- Cronicarul Teofil declară sub jurământ: „Mă aflam acolo după utrenie”.
- În fața anchetatorului, Părintele Nicodim repetă apăsat: „Mă aflam acolo în amurg”.
- În fața anchetatorului, Morărița Anica repetă apăsat: „Mă aflam acolo în zori”.
- O însemnare pe marginea condicii: dacă Părintele Nicodim a fost la turnul de veghe, atunci Vraciul Damaschin s-a folosit de cheia de bronz.
- Straja de la poartă jură: cel mai înalt suspect s-a aflat acolo în amurg.
- O slujnică a șoptit la spovedanie: zidul de miazănoapte se potrivește cu ceasul acela: în zori.
- Straja de la poartă jură: grădina reginei și spada ruginită se potrivesc.
- Urmele din colb nu mint: debarcaderul și cheia de bronz se potrivesc.