Mărturia Iarmarocului
Un pergament cu porunci pe care nimeni nu le-a dat circulă prin Regatul Coroanei, iar răul e abia la început. Până se află mâna care a apăsat sigiliul, fiecare poruncă scrisă e pusă la îndoială. Mărturiile aduc mereu aceleași nume: Arcașul Mihu, Cavalerul Bogdan de Fag, Pivnicerul Toma și Scutierul Luca. Ceasurile aflate în discuție: „în zori”, „după utrenie”, „la prânz” și „în amurg”. Puține dosare au pus la încercare atâția anchetatori; desfă ițele, prinde minciuna și rostește verdictul.
Suspecți
Nimerește o monedă aruncată în vânt de la o sută de pași. La întrebări, în schimb, trage mereu pe lângă.
1,76 m
stângaci
ochi căprui
păr șaten
Și-a amanetat armura ca să-și plătească datoriile de la han. Onoarea, spune el, nu ruginește.
1,85 m
dreptaci
ochi albaștri
păr șaten
Are cheile tuturor beciurilor castelului. Susține că vinul dispare singur, prin „îngerească evaporare”.
1,73 m
stângaci
ochi căprui
păr roșcat
Lustruiește armura cavalerului și visează la propria spadă. Pentru un blazon ar face aproape orice.
1,72 m
dreptaci
ochi verzi
păr șaten
Locații
Mii de tomuri legate în piele. Unele lanțuri de la rafturi au fost tăiate de curând.
Tribune goale în afara zilelor de serbare. Un loc excelent pentru întâlniri care nu au avut loc.
Trandafiri tunși la linie și alei pe care nu ai voie decât cu invitație. Noaptea, gardul viu are urechi.
Nicovale, clești și un foc care nu se stinge niciodată. Aici dispar multe lucruri mici de metal.
Obiecte
Trei lacăte, două rânduri de chingi. Zgârieturi proaspete în jurul balamalelor, nu al lacătelor.
Cheamă maicile la rugăciune. În noaptea cu pricina, spun toate, a sunat o singură dată — în plus.
Ferecătura e meșteșug vechi; cuiele care o țin sunt bătute săptămâna asta.
Monede noi, netocite, dintr-o emisiune care n-a intrat încă în circulație. Interesant.
Momente
Când cetatea abia se trezește și străjile încă moțăie.
Ceasul de după slujba dimineții, când mănăstirea se golește.
Miezul zilei, cu forfotă în piețe și tăceri în alcovuri.
Când umbrele se lungesc, iar felinarele încă nu s-au aprins.
Deschide Grila (jos) ca să rezolvi cazul, cu Mărturiile la îndemână.
Atinge o celulă: gol → ✗ (exclus) → ✓ (sigur) → gol. Fiecare pereche de categorii se întâlnește o singură dată.
| SUSPECȚI | LOCAȚII | OBIECTE | |||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| MOMENTE | |||||||||||||
| OBIECTE | |||||||||||||
| LOCAȚII | |||||||||||||
Verdict
Vinovatul minte întotdeauna; toți ceilalți spun adevărul.
- Cronicarul notează sec: Scutierul Luca s-a folosit de icoana ferecată în argint, orice s-ar spune la curte.
- Până și bufonul o spune serios: suspectul cu ochii verzi n-a pus piciorul în grădina reginei.
- Un martor cu obraz cinstit a văzut limpede: fierăria breslei se potrivește cu ceasul acela: după utrenie.
- Cancelaria a verificat de două ori: grădina reginei nu se potrivește cu ceasul acela: în amurg.
- În fața anchetatorului, Cavalerul Bogdan de Fag repetă apăsat: „Mă aflam acolo în amurg”.
- Un martor cu obraz cinstit a văzut limpede: Pivnicerul Toma s-a aflat acolo la prânz.
- Până și bufonul o spune serios: cufărul ferecat nu se potrivește cu ceasul acela: în amurg.
- Logofătul a dedus la rece: dacă Cavalerul Bogdan de Fag a fost la câmpul de turnir, atunci Arcașul Mihu s-a aflat acolo după utrenie.
- Pivnicerul Toma ridică mâna dreaptă și spune: „Mă aflam acolo în zori”.
- Orice ar bârfi târgul: Cavalerul Bogdan de Fag n-a pus piciorul în biblioteca mănăstirii.
- Vraciul o spune cu degetul ridicat: dacă suspectul cu părul roșcat s-a aflat acolo la prânz, atunci suspectul cu părul roșcat s-a folosit de clopoțelul stareței.