Iscoada Cancelariei
O pecete care nu minte niciodată a fost pusă, de data aceasta, în slujba unei minciuni. Falsul e meșteșugit: doar un ochi deprins cu arhivele i-a găsit cusurul. Pe lista Cancelariei stau Doftoroaia Safta, Scutierul Luca, Vânătorul Codrin și Pârcălabul Ursu; unul dintre aceste nume acoperă o minciună. Pe masa anchetei stau, ca piesele unui joc, balanța vămii, sticluța de mătrăgună, scrisoarea cifrată și butoiașul de vin. Aici nu ajunge ochiul ager — trebuie răbdare de arhivar: potrivește tot, apoi rostește verdictul.
Suspecți
Culege ierburi la ceasuri la care oamenii cinstiți dorm. Ierburile, zice ea, atunci vorbesc.
1,58 m
dreptaci
ochi verzi
păr cărunt
Lustruiește armura cavalerului și visează la propria spadă. Pentru un blazon ar face aproape orice.
1,72 m
dreptaci
ochi verzi
păr șaten
Cunoaște pădurea regală mai bine decât potecile castelului. Urmele, spune el, nu mint niciodată — oamenii, da.
1,87 m
dreptaci
ochi verzi
păr negru
Ține temnița cetății și socoteala celor care ies altfel decât au intrat.
1,90 m
dreptaci
ochi negri
păr negru
Locații
Nicovale, clești și un foc care nu se stinge niciodată. Aici dispar multe lucruri mici de metal.
Roata se învârte zi și noapte. Zgomotul ei acoperă orice discuție — de aceea unele se țin aici.
Pupitre înclinate, cerneală și tăcere de lucru. Aici o pană scârțâie mai tare decât o conștiință.
Lăzi sigilate, condici groase și un aer care miroase a marfă nedeclarată.
Obiecte
Talere de aramă, greutăți pecetluite. Una dintre greutăți sună a gol.
Flacon mic, dop de ceară, etichetă scrisă cu grijă. Golit pe trei sferturi.
Rânduri ordonate de semne fără noimă. Cerneala e scumpă, hârtia și mai scumpă, expeditorul — necunoscut.
Vin de Arin, anul cel bun. Cepul a fost scos și pus la loc de o mână nepricepută.
Momente
Când cetatea abia se trezește și străjile încă moțăie.
Ceasul de după slujba dimineții, când mănăstirea se golește.
Miezul zilei, cu forfotă în piețe și tăceri în alcovuri.
Când umbrele se lungesc, iar felinarele încă nu s-au aprins.
Deschide Grila (jos) ca să rezolvi cazul, cu Mărturiile la îndemână.
Atinge o celulă: gol → ✗ (exclus) → ✓ (sigur) → gol. Fiecare pereche de categorii se întâlnește o singură dată.
| SUSPECȚI | LOCAȚII | OBIECTE | |||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| MOMENTE | |||||||||||||
| OBIECTE | |||||||||||||
| LOCAȚII | |||||||||||||
Verdict
Vinovatul minte întotdeauna; toți ceilalți spun adevărul.
- O însemnare pe marginea condicii: dacă Vânătorul Codrin a fost în locul unde focul nu se stinge niciodată, atunci Vânătorul Codrin s-a aflat acolo în zori.
- Registrul vămii e limpede: Scutierul Luca nu era de față după utrenie.
- Urmele din colb nu mint: cel mai înalt suspect s-a folosit de butoiașul de vin.
- Straja de noapte a văzut întâi pe Scutierul Luca, abia apoi pe cel mai scund suspect.
- O slujnică a șoptit la spovedanie: suspectul cu părul cărunt s-a folosit de balanța vămii.
- O slujnică a șoptit la spovedanie: Pârcălabul Ursu a fost în locul unde roata se învârte zi și noapte.
- Orice ar bârfi târgul: suspectul cu părul șaten nu s-a atins de sticluța de mătrăgună.
- Pârcălabul Ursu declară sub jurământ: „M-am folosit de sticluța de mătrăgună”.
- Cronicarul notează sec: Scutierul Luca a fost la scriptoriu, orice s-ar spune la curte.
- Un martor cu obraz cinstit a văzut limpede: Vânătorul Codrin a fost la fierăria breslei.