Făclia Hanului
Scribii jură că nu l-au scris, sigiliul pare adevărat, și totuși decretul e fals de la primul rând. Cine l-a întocmit cunoștea rânduiala Cancelariei pe dinafară — și tocmai asta îl dă de gol. În fața ta vor sta, pe rând, Postelnicul Iorgu, Morărița Anica, Starețul Corvus, Părintele Nicodim și Iscoada Nichifor. Cât despre imbold, curtea șoptește de toate: gelozia, ambiția, răzbunarea, moștenirea și lăcomia. Ițele sunt încurcate cu bună știință: cercetează, cântărește fiecare vorbă și rostește verdictul abia când grila nu mai lasă loc de îndoială.
Suspecți
Rânduiește audiențele regelui și, contra unei mici atenții, ordinea în care se uită cererile.
1,77 m
dreptaci
ochi cenușii
păr șaten
Moara ei macină grâne ziua și zvonuri noaptea. Făina iese albă; zvonurile, mereu negre.
1,63 m
dreptaci
ochi căprui
păr blond
Crește corbi în turnul mănăstirii. Păsările lui ajung mai repede decât orice sol — și nu pot fi trase la răspundere.
1,78 m
dreptaci
ochi negri
chel
Ascultă spovedaniile întregii curți. Uitarea, spune el, e un dar de la Domnul — pe care îl vinde scump.
1,72 m
dreptaci
ochi albaștri
păr cărunt
Oficial, nu există. Neoficial, a fost văzut în trei locuri deodată — ceea ce, desigur, e imposibil.
1,74 m
stângaci
ochi negri
păr șaten
Locații
Lăzi sigilate, condici groase și un aer care miroase a marfă nedeclarată.
Roata se învârte zi și noapte. Zgomotul ei acoperă orice discuție — de aceea unele se țin aici.
Butoaie cât carul și unghere unde felinarul nu ajunge niciodată.
Lumânări, tămâie și o liniște în care orice pas răsună ca o mărturisire.
Vin îndoit cu apă și zvonuri neîndoite cu nimic. Camerele de sus nu pun întrebări.
Obiecte
Boabe de rășină aurie, înșirate pe fir de mătase. Firul e rupt și reînnodat în grabă.
Aur bătut cu pietre albastre. Sfințit de trei ori, furat de două.
Rânduri ordonate de semne fără noimă. Cerneala e scumpă, hârtia și mai scumpă, expeditorul — necunoscut.
Copia „de purtat” a coroanei adevărate. Cel puțin, asta era ideea.
Grea, veche, cu zimți tociți. Nimeni nu mai știe ce ușă deschide — sau așa se spune.
Motive
gelozia
Otrava care mistuie pe cel ce râvnește ce nu-i al lui.
ambiția
Setea de a urca, chiar peste trupuri, spre o treaptă mai înaltă.
răzbunarea
O datorie de sânge pe care numai fapta o mai șterge.
moștenirea
O avere așteptată, pe care numai o moarte o desparte de mână.
lăcomia
Dorința nesățioasă de avere, care nu se oprește la nimic.
Deschide Grila (jos) ca să rezolvi cazul, cu Mărturiile la îndemână.
Atinge o celulă: gol → ✗ (exclus) → ✓ (sigur) → gol. Fiecare pereche de categorii se întâlnește o singură dată.
| SUSPECȚI | LOCAȚII | OBIECTE | ||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| MOTIVE | ![]() |
|||||||||||||||
![]() |
||||||||||||||||
![]() |
||||||||||||||||
![]() |
||||||||||||||||
![]() |
||||||||||||||||
| OBIECTE | ||||||||||||||||
| LOCAȚII | ||||||||||||||||
Verdict
Vinovatul minte întotdeauna; toți ceilalți spun adevărul.
- Urmele din colb nu mint: scrisoarea cifrată și lăcomia se potrivesc.
- Un martor cu obraz cinstit a văzut limpede: coroana de ceremonie și ambiția se potrivesc.
- Un martor cu obraz cinstit a văzut limpede: moara de pe râu și colierul de chihlimbar se potrivesc.
- La Cancelarie, Postelnicul Iorgu susține: „M-am folosit de coroana de ceremonie”.
- Câinii de vânătoare n-au adulmecat nicio urmă: capela veche și scrisoarea cifrată nu se potrivesc.
- Cronicarul notează sec: moara de pe râu și gelozia se potrivesc, orice s-ar spune la curte.
- Straja de la poartă jură: pivnița castelului și coroana de ceremonie se potrivesc.
- Toate iscoadele raportează același lucru despre vinovat: făptașul s-a folosit de scrisoarea cifrată.
- Cronicarul notează sec: cel mai scund suspect s-a folosit de potirul episcopului, orice s-ar spune la curte.
- Urmele din colb nu mint: suspectul cu părul chel avea drept mobil răzbunarea.
- Urmele din colb nu mint: hanul „Mistrețul de Aur” și potirul episcopului se potrivesc.
- Un martor cu obraz cinstit a văzut limpede: Părintele Nicodim avea drept mobil lăcomia.